Author: paraipan

Durerea, suferința, boala, frica, nesiguranța ne obligă să avem încredere. Alegem încrederea ca o evadare din aceste emoții. Alegerea înseamnă să ai cel puțin două variante și să te hotărăști la una. De mici am fost învățați să avem încredere în Dumnezeu sau în ceva superior nouă. Când ai încredere în ceva superior înseamnă că tu ești într-o stare de inferioritate. Încrederea în acest caz nu este o alegere, este mai degrabă o fugă sau un refugiu, un concept umbrela sub care ne băgaăm în speranța că emoțiile care nu ne plac vor trece (îi putem spune și procrastinare?)

Practic, sau logic, dacă avem încredere, alegem să fim inferiori și e greu de ales așa ceva. Dar neîncrederea duce la suferință și durere. Între suferință, durere și inferioritate alegi inferioritatea care are și părți bune, cum ar fi lipsa de responsabilitate și lipsa de asumare. Un om care are încredere este un om care nu-și asumă responsabilitatea și este lipsit de maturitate. Cel care zice am încredere în tine spune doar “ia tu toată puterea și fericirea mea”, adică este un om slab rămas fără putere.

Când spunem “Doamne dă-mi încrederea “ spunem de fapt “Doamne nu mai pot, cineva să mă ajute să-mi ia durerea”. Schimbul este bun: durearea și grijile dispar dar o dată cu ele dispare și voința, bucuria, vitalitatea și puterea de a face lucruri. Lași toată puterea în mână lui Dumnezeu, adică cuiva pe care tu nu îl cunoști.

Pentru unii încrederea înseamnă curaj sau risc. Înseamnă să renunți la ce știi sau la ce poți tu să vezi conform credințelor tale. Încrederea înseamnă orbire, și înseamnă hipnotizare în masă. Abia când suntem cu toții hipnotizați și orbiți (de credință) suntem ușor de manipulat. Încrederea înseamnă să te lași manipulat fără să opui rezistentă.

Încrederea în dicționar este prezentată că un sistem de convigeri. Practic credința nu există decât prin strângerea sau acumularea unor convingeri și funcționarea conform acestora. Când ai încredere în cineva înseamnă că ai încredere în sistemul lui de convingeri. În acest caz încrederea nu este un sentiment este o resetare a creierului și readucerea lui la vechiul sistem de credințe la care adăugăm sau mai scoatem câteva. Este un fel de securizare sau etanșeizare a convingerilor până la următoarea situație care te poate zdruncina.

De ce avem nevoie de încredere? Dacă nu opui rezistentă te simți ușor și relaxat. O data cu liniștea vine libertatea, fericirea, aprecierea de sine și iubirea. Te simți conectat cu restul lumii când ai toate acestea și te simți în siguranță. Este posibil să avem nevoie de încredere, liniște, libertate, iubire, siguranță și fericire și singurul fel în știm să le obținem e prin durere și suferință? Crezi că poți să ai toate astea fără să te limitezi, fără să te lași manipulat, hipnotizat, fără să te simți slab și inferior?

În market-ul actual brand-urile sunt obișnuite să prindă viață și să funcționeze din energia de core făcută de oamenii de brand. Partea bună este că brandul reușește să câștige teren conform strategiei și poziționării de brand. Problema este, sau devine, atunci când marketierii sau cei care decid în companie devin lacomi și inceracă să-și atingă targetul cu orice preț.
Se folosesc termeni de genul: să furăm de la competiție sau din alte categorii. Binențeles că intenția este de competiție și de bătălie pe loc, loc care în cazul de față este consumatorul. Ce nu înțelege brandul sau marketierul în situația în care acționează din această intenție este că acest consumator chiar simte că este furat și respinge sau refuză orice vine din direcția acestuia. Deși nu sunt conștienți de energie sau nu au o neapărat o dezvoltare spirituală, oamenii simt sau intuiesc. Este ca atunci când se creează, sau nu, chimie. Știi de la început când ceva te atacă sau te iubește.
Un alt tool comercial este acela de “a da în preț”. În momentul care chinuim produsul prin devalorizare forțată el transmite această energie și targetului. E adevărat că pe moment vânzările cresc pentru că energia este la fel ca majoritatea consumatorilor care trăiesc o devalorizare a personalității. Pe termen lung însă, se va simți scădearea valorii de brand iar când consumatorul vrea să trăiască mai bine sau să crească și să evolueze va alege un brand care și-a păstrat integritatea, adică imaginea inițială sau chiar și-a crescut poziționarea.
Legat de poziționare, politica comercială tinde să exagereze particularitățile produsului și promisiunile efectelor acestuia sunt mult supraevaluate. În această situație consumatorul simte că este un neadevăr la mijloc și din nou respinge informația venită dispre el.
Există și alte variante de abordare a consumatorului care nu presupune furtul, abuzul sau minciuna astfel încât să existe win-win situation.
În loc să folosim tot feluri de tooluri care ocolesc de fapt adevărata problemă și încearcă să o mascheze putem să ne gândim să oferim alternative viabile și să marșăm pe diferența clară dintre ele la care putem să adăugăm valoare adăugată prin deschiderea și claritatea asupra produsului astfel încât consumatorul să aleagă în cunostiință de cauză și să beneficieze de liberul arbitru. Ar putea există câteva argumente contra acestei metode dacă te gândești că produsul tău este mai slab decât al concurenței și nu ai cu ce să-l combați. Abia plecând de aici poți să începi să faci o schimbare, crescând astfel valoarea produsului prin îmbunătățirea acestuia, ocazie nemaipomenită de a face lucrurile mai bine și mai bune, contribuind permanent la creșterea nivelului de trai.

Convingerile ne definesc realitatea dar parerile despre noi ne definesc existenta. Si cand spun pareri ma refer la modul in care ne descriem pe noi: “sunt bogat, sunt frumos, sunt versat, sunt liber, sunt cea mai buna mama, sunt bucurestean, sunt antipatica, sunt rafinata, sunt frumoasa, sunt sexi, si lista poate continua la nesfarsit…sau pana la sfarsitul apelativelor sau a cuvintelor din dictionar.

Ce inseamna asta? Inseamna ca pentru fiecare descriere/judecata in parte, ne creem experiente care sa confirme sau sa infirme ce credem. Cum avem nevoie de cat mai multe confirmari, ele se tot repeta in viata noastra ca sa ne demonstreze ca avem dreptate.

Dupa cum stim universul tinde sa ne dea dreptate ”daca eu cred ca sunt proasta, sau spun despre mine ca sunt proasta”, universul spune “da esti proasta”, adica o sa ma puna in situatii in care sa-mi arate acest lucru pentru ca altfel nu poate comunica cu mine. Adica, o sa cumpar ceva si la doua zile incep reducerile si o sa ma gandesc “ce proasta am fost ca mai puteam sa stau 2 zile” sau o sa dau o replica intr-o discutie si apoi o sa-mi para rau ca am fost proasta si nu am tacut…samd.

Ce mai face o convingere despre mine? Daca eu spun ca sunt cel mai bun sofer din lume in mod normal ar trebui sa fie un lucru bun dar daca stam sa ne uitam mai bine, daca eu cel mai bun sofer din lume ceilalti vor fi inevitabil mai slabi pregatiti ca mine. Asta inseamna ca eu de cate ori ies cu masina nu fac altceva decat sa ma frustrez. In primul rand ca nimeni nu conduce mai bine ca mine si este un haos pe strazi. Daca este haos si ma frustrez nu fac decat sa ma enervez si sa-mi scad vibratia. Daca merg cu cineva la volan, devin critica si ajung sa-l enervez si pe el. Pot sa merg cu Hakkinen si tot o sa gasesc stilul lui ca fiind prea sportiv si prea agresiv pentru ca nu este ca al meu, cel catalogat cel mai bun din lume.

De cate ori spunem “cel mai bun”, “cea mai tare” nu facem decat sa ancoram si sa ne setam limitele. Daca eu spun ca cea mai tare vacanta a fost cea din 2002, din respect si loialitate fata de spusele mele, si ca sa intaresc ca eu sunt conservatoare si ca am dreptate o sa am grija ca restul vacantelor mele sa fie mai putin decat cea din 2002.

Daca spunem ca cea mai buna saramura am mancat-o in Braila, de cate ori manac o saramaura o sa fiu nemultumita si dezamagita de alegerea facuta pentru ca nu exista o saramura mai buna ca cea din Braila.

Cam tot ce urmeaza dupa “eu sunt” ne creeaza existent, adica o inghesuila de situatii care mai de care dornice sa ne demonsteze ca suntem iubiti si acceptati in univers exact asa cum suntem si care sa ne creeze sentimentul de acasa, asa cum cosideram noi ca acasa inseamna. Practic starea de confort despre care se vehiculeaza este ceea ce stim si cunoastem despre lume. Starea de confort nu inseamna ca traim in conditii de 5 stele, inseamna ca traim asa cum credem noi ca se traieste indiferent daca inseamna sa te tarasti cu bani de la o zi la alta sau sa te bata barbatul cand ajungi acaasa.

O metoda foarte buna de scapat de convingeri este Theta healingul, metoda pe care o folosesc in terapiile pe care le fac. Ce fac diferit in orele de terapie este ca nu inlocuiesc “sunt incapabil” cu ”sunt capabil”, pentru ca, persoana cu care lucrez sa-si adauge la povestea vietii alta convingere si sa inceapa sa o experiminteze de parca nu are si altceva mai bun de facut.

Tot ce trebuie sa facem este sa ne oprim din a eticheta si din a ne eticheta si sa privim privim lucrurile fara sa concluzionam ca sunt bune sau rele sau cele mai bune sau cele mai rele. O solutie foarte simpla ar fi sa ramanem in starea de contemplare, adica de observare pasiva a tot ce ne inconjoara. Doar in stare de contemplare poti sa traiesti iubirea neconditionata, iubirea lui Dumnezeu.

 

Facebook