Our Blog

Durerea, suferința, boala, frica, nesiguranța ne obligă să avem încredere. Alegem încrederea ca o evadare din aceste emoții. Alegerea înseamnă să ai cel puțin două variante și să te hotărăști la una. De mici am fost învățați să avem încredere în Dumnezeu sau în ceva superior nouă. Când ai încredere în ceva superior înseamnă că tu ești într-o stare de inferioritate. Încrederea în acest caz nu este o alegere, este mai degrabă o fugă sau un refugiu, un concept umbrela sub care ne băgaăm în speranța că emoțiile care nu ne plac vor trece (îi putem spune și procrastinare?)

Practic, sau logic, dacă avem încredere, alegem să fim inferiori și e greu de ales așa ceva. Dar neîncrederea duce la suferință și durere. Între suferință, durere și inferioritate alegi inferioritatea care are și părți bune, cum ar fi lipsa de responsabilitate și lipsa de asumare. Un om care are încredere este un om care nu-și asumă responsabilitatea și este lipsit de maturitate. Cel care zice am încredere în tine spune doar “ia tu toată puterea și fericirea mea”, adică este un om slab rămas fără putere.

Când spunem “Doamne dă-mi încrederea “ spunem de fapt “Doamne nu mai pot, cineva să mă ajute să-mi ia durerea”. Schimbul este bun: durearea și grijile dispar dar o dată cu ele dispare și voința, bucuria, vitalitatea și puterea de a face lucruri. Lași toată puterea în mână lui Dumnezeu, adică cuiva pe care tu nu îl cunoști.

Pentru unii încrederea înseamnă curaj sau risc. Înseamnă să renunți la ce știi sau la ce poți tu să vezi conform credințelor tale. Încrederea înseamnă orbire, și înseamnă hipnotizare în masă. Abia când suntem cu toții hipnotizați și orbiți (de credință) suntem ușor de manipulat. Încrederea înseamnă să te lași manipulat fără să opui rezistentă.

Încrederea în dicționar este prezentată că un sistem de convigeri. Practic credința nu există decât prin strângerea sau acumularea unor convingeri și funcționarea conform acestora. Când ai încredere în cineva înseamnă că ai încredere în sistemul lui de convingeri. În acest caz încrederea nu este un sentiment este o resetare a creierului și readucerea lui la vechiul sistem de credințe la care adăugăm sau mai scoatem câteva. Este un fel de securizare sau etanșeizare a convingerilor până la următoarea situație care te poate zdruncina.

De ce avem nevoie de încredere? Dacă nu opui rezistentă te simți ușor și relaxat. O data cu liniștea vine libertatea, fericirea, aprecierea de sine și iubirea. Te simți conectat cu restul lumii când ai toate acestea și te simți în siguranță. Este posibil să avem nevoie de încredere, liniște, libertate, iubire, siguranță și fericire și singurul fel în știm să le obținem e prin durere și suferință? Crezi că poți să ai toate astea fără să te limitezi, fără să te lași manipulat, hipnotizat, fără să te simți slab și inferior?

Facebook